Vreau și eu linia mea

Soare afară, zi minunată pentru o plimbare cu motocicleta. Mă trezesc, iau micul dejun și mă echipez pentru o sedință de terapie cu motorul.

Sunt rapid când vine vorba de pregătirile de plimbare, așa că în câteva minute mă aflu deja în traficul de București. După doar câteva semafoare etuziasmul îmi scade, deja 2 mașini erau cât pe ce să se urce pe mine la schimbarea benzilor.

Bolborosind în cască îmi aduc aminte de plimbările cu motorul din afara țării, de educația pe care alții o au în traffic. Acum nu spun că pe afară totul e “miere și zahăr”, doar că în statele mai bine familiarizate cu fenomenul moto, șoferii au un respect mult mai mare pentru ceilalți participanți la trafic.

Acolo, la fiecare semafor, șoferii se dau pe marginea benzii în așa fel încât motocicleta să aibă loc să treacă printre ele și de aceea nu pot să nu compar cu ceea ce se întâmplă în orașele din România, unde șoferii sunt parcă la concurs, vor să plece primii de la semafor și nu ar lăsa motociclistul să se strecoare printre mașini.

Înteleg șoferii care sunt supărați pe colegii noștri teribiliști ce merg cu viteze amețitoare prin oraș și nu țin cont de regulile de circulație.

Nu suntem toți la fel, și printre conducătorii de mașini există mai multe tipuri de șoferi, șoferi teribiliști cu motoare mari și mulți cai putere sub capotă ce merg cu viteze amețitoare și croșetează traficul, totuși nu generalizăm spunând că toți sunt nebuni în “conserve”.

În concluzie vrem și noi banda noastră în trafic, vrem să dispară acest spirit de competiție. Strada nu este un loc unde să ne batem în orgolii și ambiții, pe stradă toți suntem colegi și trebuie să avem grijă unii de alții.

Pe fiecare dintre noi ne așteaptă cineva acasă.

Hai cu pace!