În fiecare an, prin perioada asta, se cam activează toți bikerii wanna be. Așa că mă cam lovesc de întrebarea:
Bro’, vreau să îmi iau și eu carnet de motor, zi-mi și mie pe cineva.
Partea nasoală, și aici poate o să fiu înjurat, e că nu am un răspuns bun. Poate o să mă ajutați voi și în comment-uri o să lăsam contactele celor cu care voi ați avut deja o experiență bună.
Ce mă doare pe mine și unde nu am nici un răspuns e că eu, personal, nu cred în școala de șoferi în România. Am avut câteva experiențe halucinante în care instructorii mă certau pe mine, fără să mă cunoască, ceea ce e și mai dureros, lecții diametral opuse de adevăr.
Am întâlnit instructori care nu au condus în viata lor o motocicleta cu mai mult de 60 km/h și care nu au ieșit din poligon dar totuși au răspunsuri, ba mai nasol, au păreri.
Am fost în școli care predau pe motociclete care sunt mult mai aproape de o grămadă de fier decât de o mașinărie sofisticată, care au accelerația blocata la 10%, nu cumva elevii să strice materialul didactic sau cumva el să nu se uzeze înainte de a fi gata de expus la muzeul de istorie.
Însuși examenul este o relicvă a comunismului ce aduce omagiu celebrei mobre.
Nu generalizez, ba chiar mai mult, din păcate nici nu am o soluție concretă la povestea asta ci doar câteva sfaturi care, din păcate, am îndoieli mari că sunt de ajuns:
- caută instructori care să iți insufle în primul rând pasiunea, în vocea cărora să simți bucuria că pot să te introducă într-o lume magică;
- caută cluburile moto, adunările moto și locurile unde se strâng motocicliștii și încearcă să furi una alta de acolo;
- și nu în ultimul rând, caută să urmezi cursuri ale școlilor de pilotaj sau siguranță rutieră (sunt destule).
Acum, dacă vrei să înveți de la cei mai buni poți veni la noi, dar asta e altă poveste, departe de mine gândul să mă laud!
Asfalt avem, hai și cu așteptatul carnet!