Sacrificii vs beneficii..

IMG_1990

Acesta este un capitol delicat. Dacă acum mulţi ani tot ce îmi doream pentru fiul meu era să urmeze acelaşi  drum ca şi mine, de ceva timp ezit să iau o hotărâre concretă în direcţia asta.

Din exterior se vede frumos, fac ce îmi place, sunt cunoscut, am contracte de imagine şi fac bani din ceva care pentru cei mai mulţi ar reprezenta un vis frumos.

Ce nu se vede aici sunt nenumărate momente când a fost greu: că atunci când restul copiilor erau, vara, la ştrand, eu eram în garaj la Lucian, reparând motociclete; că atunci când toţi îşi făceau planuri de vacanţe, eu eram la competiţii; că atunci când orice ban pe care il făceam, în loc să fug să îmi cumpăr o haină sau un telefon, la fel ca restul adolescenţilor, eu îmi cumpăram câte o piesă la motor; că am avut în toată viaţa atâtea concedii sau vacanţe, încât le pot număra pe degetele unei mâini, că am văzut aproape toate capitalele europene, doar că numai de pe centura lor sau de pe autostrăzile ce le înconjurau; că până nu demult stăteam în chirie, asta după ce mi-am vândut casa pentru a putea să îmi continui prezenţa în campionatul mondial; că ştiu mai multă medicină despre oase rupte decât mulţi absolvenţi de medicină şi am petrecut veri scărpinându-mă cu beţigaşe pe sub ghips, sau am dormit în fotolii, legat, să îmi pun oasele la loc .

Nu e un sport uşor, e periculos şi prost plătit, iar dacă nu ştii să îţi vinzi imaginea corect, nu vei rezista mai mult de un sezon.

Am fost de atâtea ori în situaţia de a renunţa, încât nici nu mai ţin minte pe toate, doar că de fiecare dată m-am ridicat, m-am scuturat de praf şi am găsit o soluţie să merg mai departe.

Am fost norocos, am întâlnit oameni care au văzut în mine ceva şi au avut curajul să investească într-un tânăr care îşi juca rolul atât de bine, pentru că se juca pe el. Îmi povesteam visul ca şi cum ar fi fost real, deşi de multe ori nu aveam soluţii pentru majoritatea problemelor.

Acum 2 ani băteam la uşa unei clădiri de birouri din nordul capitalei. Aveam aşa emoţii că transpiram încontinuu, era Decembrie… Am întâlnit atunci un om care ştia realitatea din motorsportul românesc, aşa că orice poveste aveam eu de spus, nu conta. În schimb, el a vorbit cu mine cu cărţile pe faţă, a făcut ceea ce nicio marcă de motociclete din România nu a avut curajul: l-a făcut pe Cătălin Cazacu imaginea BMW Motorrad în România. Am făcut lucruri frumoase în aceşti doi ani, campanii de siguranţă rutieră, track days şi competiţii importante, dar încă mai avem multe lucruri frumoase de făcut, aşa că povestea va merge mai departe şi în 2017!

Mulțumesc, Ionut Bâtu

Mulțumesc, BMW Motorrad

Comentarii (2)

  • Bogdan Mitu

    Pe 29 noiembrie 2016 la ora 6:16

    Multumim si noi Catalin! Este o mare placere fiecare intalnire cu tine. Esti un om deosebit si acesta este motivul pentru care ai avut o chimie buna cu Ionut! Sa te ajute Bunutul in toate proiectele viitoare!

    răspunde
    • Catalin Cazacu

      Pe 30 noiembrie 2016 la ora 13:19

      Multumesc !

Adaugă comentariu