Viaţă

Zilele trecute mă jucam cu fii-miu MotoGP pe PlayStation. Acum, după ce l-am bătut vreo 7 jocuri, mă plictisisem și i-am zis: – Fiule, gata, m-am plictisit, nu mai am chef, hai să mergem să mâncăm. Lucrul pe care l-a facut el și care a urmat m-a făcut să îmi aduc aminte de mine la începutul zilelor: – Tata, nu e gata până nu câștig eu. Ce s-a întâmplat mai departe m-a marcat destul de …

În principiu, mai tot ce am realizat în viață se bazează pe faptul că nu eram destul de deștept să înțeleg cât de greu va fi sau chiar imposibil. Am tratat fiecare lucru pe care l-am început ca și cum ar fi o scară, de fiecare dată când mai urcam o treaptă încercam să văd cum să o urc pe și pe cealaltă. E clar ca genul ăsta de gândire necesită pe lângă o parte …

În vară am pățit asta. Cumva nu credeam că o să mai existe o partea a doua dar există. Așa că uite-mă aici, la exact 6 luni și 2000 de explicații date degeaba la 7 șefi și 2 bucăți directori semi convinși de nevinovăția mea, cum eu tot nu am primit banii și șansele să se întâmple asta sunt tot mai mici, dar exista o parte bună dar iți zic de ea mai încolo. Acum șirul …

De ceva vreme trag de mine să mă duc să îmi iau viza de state, nu că vreau să plec mâine dar dacă aș vrea să o pot face. Așa că vinerea trecută m-am dus la bancă să îmi plătesc taxa și să iau chitanța că cică ăsta e cursul normal, după care, fuga acasă, să completez formularul d160, un formular pe care un om normal îl completează în vreo 2 ore, eu l-am completat …

Acum trei ani, începusem o viață nouă în Sibiu, după ce primisem o ofertă de job, pe care am acceptat-o. Oraș superb, în care nu aveai cum să pierzi ore în trafic. Cu prietenii „lăsați” la București, drept urmare: ce să faci cu atâta timp liber? Își face Ioana mea abonament la o sală despre care auzise că are super dotări, atât benzile, bicicletele cât și stepperele aveau plasme încorporate (ceva destul de nou acum …