Ziua în care biserica m-a pierdut… !

clopot_catedrala

Sunt un om credincios iar credința mea o port cu mine în suflet și este urmarea multelor întâmplări pe care le-am trăit în viață.

Am găsit tot timpul în Dumnezeu răspunsuri la clipe grele și, totodată, am dezvoltat o relație cu El în care mă simt confortabil indiferent unde mă aflu. Și asta deoarece în decursul timpului am învățat că nu am nevoie de locuri speciale cu turle și picturi pe pereți, că nu am nevoie să ascult slujbe unde îmi pierdeam atenția după 3 minute și nici nu trebuie să fiu în locuri bine definite pentru a îmi găsi calea de comunicare.

Nu e genul meu să dau lecții dar de mult timp stau pe margine și mă minunez cam cât de tare biserica ortodoxă Română se chinuie să mă piardă de „fan”. De fapt m-a pierdut de mult și văd că e hotărâtă să mă țină departe. Am ajuns ca-n zicala aia: N-am încredere-n popă nici la cărți!

Credința, din punctul meu de vedere, e cumva sinonimă cu bunătate, înțelegere, milă și compasiune. Lucruri cu care biserica pe care o văd eu astăzi nu mai are cu noi nicio intersecție, ba chiar mai mult, se îndepărtează tot mai mult prin opulență, lux inutil, cu sictir și indiferență.

E greu să fii un om cu un minim de intelect și să poți să te apropii de biserica de astăzi, biserică unde dacă ești sărac nu te înmormântează sau nu te cunună sau nu iți botează copilul pentru că există niște taxe stabilite clar. Adică, ce facem?!? Ori facem business, ori nu mai facem, nu?!?

Până nu de mult nu înțelegeam de ce e nevoie de atâția bani iar azi, în ziua în care m-a pierdut de tot, am înțeles… Biserica are nevoie de cel mai mare clopot și cu chipul lui Happy Daniel pe el…. 25 de tone și costă aproape jumătate de milion de euro.

Pentru cei care nu știu cine e Happy Daniel pun asta:

images

To be continued… între timp:

Adaugă comentariu