Zboară puiule, zboară!

Deși am lipsit o perioada de aici, întâmplări am tot avut în timpul asta dar revin cu ele curând. Între timp am fost cu șobolanii la Timișoara, dacă nu știi povestea o poți citi aici iar șobolanii sunt ăștia:

18948821_1672068109489690_1116998306_o

Acum partea hazlie este că jumătatea mai celebră are frică de zbor și oricât am încercat eu în ultimii ani cu diferite statistici care arată că zborul este cel mai sigur mijloc de transport, nu vreau să mă gândesc cu ce contraargumente a venit minunatul, dar cert este ca inevitabilul s-a produs, fermecatul urma să zboare, nu convins de mine ci de faptul că era singura opțiune să ajungă la timp la destinație.

Om gospodar, și-a procurat o pastilă care să facă zborul suportabil, doar că doamna care face curat a considerat că blugii ăia trebuie să meargă la spălat cu tot cu pastilă.

Oricum, calvarul a început cu 24 de ore înainte de zbor pentru micuț, neliniștit din cale-afară, doar ca apogeul a fost atins când am ajuns la aeroport. Cum așteptam noi să vină avionul să ne ridice, observăm cum, după ce a aterizat, că era cam mare aglomerație de oficiali pe lângă motorul drept.

18985146_1672078332822001_342422797_n

După ce a întârziat îmbarcarea cu vreo 30 minute am cam înțeles că e groasă. Mai târziu am aflat că avionul, la aterizare, a lovit un stol de pasări. Greu de spus cum s-a tradus asta pe fața omului.

Din momentul ăla până când ne-am suit în avion nu cred că a fost vreun oficial pe care să nu îl întrebe dacă e ok să zburăm.

Una peste alta, am zburat, am supraviețuit fără urmări, sau cel puțin unii dintre noi.

Filmul poveștii:

Adaugă comentariu